“La prima vedere, acordul privind centrele de returnare din țările terțe poate părea îndeplinirea unei cerințe de lungă durată. În realitate, proiectul de regulament privind returnările lasă aceste centre pur opționale, îi exclude în mod explicit pe minori și familiile acestora, iar mecanismul de monitorizare propus este, așa cum era de așteptat, susceptibil să devină un instrument de instrumentalizare politică de către ONG-urile de stânga. Mai mult, nu există încă niciun semn privind centrele de procesare din afara Europei.”.
Lista UE a țărilor de origine sigure prezintă, de asemenea, lacune flagrante și ignoră realitățile geopolitice în schimbare, ceea ce înseamnă că statele din care provin solicitanții de azil și infracțiunile, precum Siria sau Afganistanul, rămân complet neafectate de procedurile accelerate propuse. Acordul privind așa-numitul „fond de solidaritate” trebuie, de asemenea, respins: în realitate, acesta nu este altceva decât o redistribuire forțată a imigranților ilegali și o subminare flagrantă a suveranității naționale.
Nu se întrevede nicăieri o schimbare reală de curs în politica de migrație. În schimb, opinia publică, din ce în ce mai neliniștită, este liniștită cu titluri de presă care sună dur – un spectacol politic pe cheltuiala cetățenilor obișnuiți.”
