“Uniunea Europeană este campioană mondială la stabilirea de obiective ambițioase, dar eșuează în mod regulat când vine vorba de punerea lor în practică în lumea reală. În timp ce trecerea la combustibili alternativi în aviație înregistrează cel puțin progrese treptate, situația din sectorul transportului maritim rămâne complet nerezolvată. Este pur și simplu nerealist să încerci să convertești motoarele marine extrem de specializate pentru a funcționa cu amestecuri de uleiuri vegetale. Câteva proiecte-pilot emblematice ale marilor corporații pot părea impresionante, dar nu constituie o bază pentru un model viabil pentru o întreagă industrie. În același timp, Comisia solicită investiții de ordinul sutelor de miliarde – dar ce investitor își va asuma un angajament pe termen lung atunci când Bruxelles își schimbă constant prioritățile și nu oferă nicio certitudine în materie de planificare?”
Dacă Parlamentul European dezbate acum chiar el renunțarea la eliminarea treptată a motoarelor cu ardere internă, aceasta transmite un semnal dezastruos industriei și investitorilor: nimeni nu se poate baza pe faptul că cerințele politice vor rămâne în vigoare mai mult de câteva luni. Atâta timp cât Organizația Maritimă Internațională (OMI) nu urmează acest exemplu, iar echipamentele militare majore continuă, pe bună dreptate, să funcționeze cu motorină și păcură, planul de investiții al UE, STIP, va rămâne puțin mai mult decât o dorință deșartă. Oricine dorește cu adevărat să sprijine sectorul trebuie să înfrunte în sfârșit realitatea și să creeze condiții-cadru clare și fiabile, în loc să urmărească vise irealiste ecologiste.”
