Propunerea este de a utiliza activele rusești ca garanție pentru noi obligațiuni emise de UE, în vederea finanțării unor transferuri suplimentare către Ucraina. Problema principală: nu poți garanta ceva ce nu îți aparține. Chiar și oficialul leton și DG FISMA au recunoscut că activele nu sunt proprietatea UE și nu vor fi niciodată. Acest lucru face ca planul să fie nesustenabil: investitorii nu vor avea încredere în obligațiuni garantate cu active pe care UE nu le deține și care ar putea fi returnate Rusiei. În urma întrebărilor, a venit adevărata mărturisire: statele membre însele ar fi singurii garanți reali ai acestei datorii. În realitate, nu banii Rusiei sunt în joc, ci cei ai contribuabililor din UE.
Rada Laykova, membră a Grupului ESN și a Comisiei ECON, a descris audierea:
“Retorica privind ‘mobilizarea’ activelor și apelurile morale la adresa faptelor reprobabile ale Rusiei ascund adevărul. UE încearcă să păcălească Parlamentul și opinia publică pentru a aproba euroobligațiuni sub o formă deghizată — lucru interzis în mod explicit de tratatele UE. Aceste instrumente creează o datorie comună între statele membre, ceea ce este interzis chiar și pentru uzul UE. Acum, planul este să le emită nu pentru Europa, ci pentru Ucraina, unul dintre cele mai notorii state corupte, unde fondurile anterioare au dispărut în câteva luni.”.
Nu este vorba de ‘solidaritate’, ci de un jaf la vedere asupra europenilor. Cetățenii ar suporta întreaga povară a datoriei, fiind în același timp induși în eroare să creadă că activele rusești înghețate i-ar proteja. Realitatea este că nu este vorba despre Ucraina sau Rusia, ci despre eludarea normelor UE și impunerea unei datorii comune interzise. Presupusa garanție rusă nu este decât o iluzie.
Nu trebuie să permitem ca Parlamentul să fie manipulat pentru a vota în favoarea furtului viitorului cetățenilor săi.’
