La baza sa se află planuri pentru un “Centru european pentru reziliență democratică”, o rețea de verificare a faptelor la nivel european, precum și un sprijin generos pentru așa-numitele “mass-media de încredere” și o “rețea europeană de influențatori”.
Christine Anderson, europarlamentar din partea Grupului ESN, a declarat:
“Un astfel de lucru nu are ce căuta într-o democrație liberă. Nu este nimic nou faptul că UE se agață de – și extinde – un vast sistem de subvenții pentru ONG-uri și organizații ale societății civile care aderă la agenda oficială a UE, făcându-le direct dependente financiar de Comisie.
Zeci de scandaluri legate de finanțarea ilegală a ONG-urilor nu au împiedicat, în mod evident, UE să folosească societatea civilă în propriul său interes. ONG-urile sunt transformate în GONGO-uri – ONG-uri organizate de guvern, așa cum se întâmplă în China.
Toate aceste măsuri vizează politizarea a ceea ce se numește societatea civilă. Atunci când statul îi plătește pe cei care decid ce este adevărul, aceasta nu este democrație; este o opinie publică controlată.
La Bruxelles se vorbește despre ‘protejarea democrației’ – dar ceea ce se înțelege de fapt este protejarea propriului interes împotriva diversității democratice a opiniilor. Oricine încearcă să exercite control politic asupra mass-mediei, platformelor și influențatorilor distruge chiar fundamentele pe care pretinde că le apără.
Prin acest program, Comisia se erijează în arbitru suprem al adevărului în Europa – de la verificarea faptelor și observarea alegerilor până la promovarea conținutului ‘corect’.
Aceasta este o auto-împuternicire ideologică – un minister european al adevărului în numele rezilienței. Dar democrația nu are nevoie de ziduri de protecție; are nevoie de libertate și de o dezbatere viguroasă. Oricine încearcă să protejeze democrația de popor o demolează, de fapt.”
