În această săptămână, delegați din 130 de țări se reunesc la Nisa pentru cea de-a treia Conferință a ONU privind oceanele, cu scopul de a promova punerea în aplicare a Obiectivului 14 de Dezvoltare Durabilă al ONU – protecția și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine. Cu toate acestea, compromisurile dintre interesele concurente – energia eoliană offshore, ecologia marină, exploatarea minieră în adâncuri și industria pescuitului – amenință să submineze în mod semnificativ eficacitatea potențialelor soluții.
La nivelul UE, ideologia dominantă privind criza climatică asigură finanțare generoasă pentru proiecte precum parcurile eoliene offshore – adesea o sursă nesigură de energie electrică cu fluctuații – în timp ce inițiativele sensibile, precum sistemele de gestionare a apei de balast pentru combaterea speciilor invazive, sunt neglijate din punct de vedere financiar. În plus, caracterul voluntar al multor angajamente duce, în practică, la o aplicare slabă a acestora și la arbitrarism politic.
Siegbert Droese, coordonatorul ESN în cadrul Comisiei pentru pescuit (PECH) a Parlamentului European, a comentat cu privire la UNOC3:
“Se așteaptă ca Conferința ONU privind oceanele, care are loc săptămâna aceasta la Nisa, să dea naștere așa-numitului Plan de acțiune de la Nisa pentru oceane. Încă o dată, anticipăm anunțurile obișnuite privind ‘inițiativele de sustenabilitate’ din partea guvernelor și corporațiilor – măsuri care adesea nu sunt altceva decât manevre de relații publice, care nu sunt nici monitorizate, nici aplicate în mod eficient.”.
În loc să abordeze superficial toate problemele marine ale lumii fără a rezolva niciuna, conferința ar trebui să se concentreze asupra celei mai mari amenințări atât pentru ecologia marină, cât și pentru mijloacele de subzistență ale pescuitului la scară mică: pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat.
Cu toate acestea, schemele de ”greenwashing”, precum așa-numitele piețe de carbon albastru și parcurile eoliene offshore finanțate din banii contribuabililor, par să fie mai profitabile. Acest dezechilibru nu reflectă adevărata valoare și importanță a oceanelor ca resursă vitală a planetei noastre.”
