Un studiu realizat recent a examinat efectele acestei politici și a constatat că cel mai important sector – pescuitul – este singurul care nu înregistrează creștere. În timp ce turismul reprezintă cea mai mare pondere din economia oceanică a UE, iar energia eoliană înregistrează cea mai rapidă creștere, acvacultura stagnează, iar pescuitul este în declin. În competiția pentru spațiul marin, parcurile eoliene au în mod clar cea mai mare prioritate pentru UE, alungând din ce în ce mai mult industria pescuitului europeană, care se confruntă deja cu dificultăți.
De asemenea, nu este menționată problema strategică a externalizării producției noastre de pește către țări terțe, în special China – o tendință în creștere care amenință securitatea alimentară europeană.
Potrivit lui Siegbert Droese, europarlamentar din Grupul ESN și membru al Comisiei pentru pescuit (PECH), “ambele amenințări – la adresa securității energetice a UE și a aprovizionării sale cu alimente – evidențiază lipsa gândirii strategice în politica UE. De ani de zile, birocrații UE au pus obiectivele de neutralitate climatică mai presus de securitatea și prosperitatea cetățenilor europeni.”
