Un nou raport al Băncii Europene de Investiții (BEI) ridică întrebarea cine beneficiază de fapt de investițiile de miliarde de euro în “energia verde” și cine suportă, în cele din urmă, costurile. Markus Buchheit, deputat al AfD în Parlamentul European, critică aspru cel mai recent raport anual de activitate al BEI. El afirmă că banca se prezintă din ce în ce mai mult ca o “bancă climatică”, în timp ce cetățenii și întreprinderile din multe țări ale UE suferă din cauza creșterii prețurilor la energie electrică și a costurilor de trai tot mai mari.
Markus Buchheit (AfD), deputat european din partea Grupului ESN, a declarat:
“Aproape 60 % din finanțarea BEI este direcționată în prezent către așa-numitele proiecte ecologice. Acest lucru poate suna bine la Bruxelles, dar nu ușurează povara asupra familiilor sau a întreprinderilor mici și mijlocii. Accentul puternic pus în special pe energia eoliană offshore arată cât de dezechilibrată a devenit politica de investiții a Europei.”.
Pentru proiectele offshore individuale, BEI acordă împrumuturi de sute de milioane de euro. Aceste proiecte sunt costisitoare, extrem de complexe din punct de vedere tehnic și depind în mare măsură de infrastructura rețelei electrice și de condițiile meteorologice. Cu toate acestea, ele sunt promovate la nivel politic, chiar dacă producția efectivă de energie electrică nu se ridică la nivelul așteptărilor. Costurile sunt transferate cetățenilor prin prețurile la energie electrică, tarifele de rețea și garanțiile de stat.
În timp ce BEI vorbește despre ‘energie curată și la prețuri accesibile’, multe gospodării se confruntă cu situația opusă. Prețurile ridicate la energie afectează veniturile și competitivitatea, fără nicio îmbunătățire vizibilă a securității aprovizionării sau a stabilității prețurilor. Consider că este problematic faptul că BEI acționează din ce în ce mai mult ca un instrument politic al Pactului verde, detașat de realitatea de zi cu zi a oamenilor.
Sunt deosebit de critic față de modelul de finanțare al băncii: riscurile sunt socializate prin garanții din bugetul UE, în timp ce investitorii privați beneficiază de împrumuturi ieftine. Dacă proiectele eșuează sau nu se ridică la înălțimea așteptărilor, contribuabilii ajung, în cele din urmă, să fie responsabili.”
AfD solicită o reorientare fundamentală a politicii BEI. Investițiile ar trebui să fie din nou ghidate de securitatea aprovizionării, accesibilitatea prețurilor și beneficiile tangibile pentru cetățeni. O Uniune Europeană care distribuie miliarde în timp ce gospodăriile și întreprinderile se confruntă cu costuri în creștere își pierde credibilitatea.
