Conferința de la Berlin privind Sudanul, din 15 aprilie, a reunit reprezentanți ai guvernelor, organizații internaționale și ONG-uri pentru a oferi un nou ajutor umanitar țării devastate de războiul civil. Trebuia acoperit un deficit de finanțare de 2,2 miliarde de euro; guvernul german transferă acum cea mai mare parte a fondurilor promise asupra contribuabililor germani: ministrul de externe Johann Wadephul a promis 212 milioane de euro în cadrul summitului. Marc Jongen, membru al Parlamentului European și purtător de cuvânt al delegației AfD pe tema politicii de dezvoltare, a declarat:
“Cu 29,1 miliarde de euro în 2025, Germania a devenit acum cel mai mare donator mondial de ajutor pentru dezvoltare – în urma reducerilor drastice aplicate programului USAID al SUA. Din cele 522 de milioane de euro deja angajate pentru Sudan în 2025 de către Comisia Europeană și statele membre, Germania suportă sarcina principală. Aceste plăți se efectuează în mare parte prin intermediul instrumentului NDICI, cu un volum total de aproape 79 de miliarde de euro pentru perioada 2021–2027 — fără o supraveghere democratică suficientă și fără criterii de succes măsurabile. Rămâne complet neclar cât din sumele promise ajunge efectiv la populația locală pentru a satisface nevoile de bază și cât se scurge în buzunarele ONG-urilor corupte și ale lorzilor războiului. Curtea de Conturi Europeană a criticat în repetate rânduri lipsa de transparență din cadrul ajutorului pentru dezvoltare al UE, în special rolul ONG-urilor, însă nu au fost introduse mecanisme solide de control sau criterii de alocare mai stricte.
Având în vedere criza economică și pierderea a sute de mii de locuri de muncă din cauza dezindustrializării din Germania, un astfel de transfer de miliarde în străinătate este complet iresponsabil. Guvernul german nu trebuie să continue să acționeze ca trezorier al lumii. În schimb, orice implicare ulterioară a Germaniei și a UE în politica de dezvoltare trebuie să fie condiționată de respectarea unor condiții stricte: protecția eficientă a frontierelor, acțiuni consecvente împotriva traficului de persoane și a terorismului islamist, precum și acorduri de readmisie funcționale pentru migranți — cu încetarea imediată a tuturor plăților în cazul refuzului readmisiei migranților. În ultimii ani, intrările ilegale în Europa, în special din Sudan, au crescut brusc.
La nivelul UE, trebuie să existe acum transparență deplină, măsuri anticorupție și reduceri drastice ale tuturor cheltuielilor de dezvoltare fără beneficii clare — urmând exemplul DOGE din Statele Unite. Interesele economice și de securitate ale Europei, precum și lupta împotriva migrației ilegale, trebuie plasate în centrul politicii de dezvoltare a UE. Guvernul german ar trebui să-și asume un rol de lider la nivel național, în loc să continue să toarne miliarde din banii contribuabililor într-o adevărată groapă fără fund din Sudul Global.’
