“Creștinii sunt cea mai persecutată comunitate religioasă din lume, iar această persecuție este deosebit de severă în Orientul Mijlociu. De la căderea lui Assad și preluarea puterii de către Ahmed al-Sharaa și islamiștii din HTS, situația creștinilor din Siria s-a deteriorat dramatic. Cu toate acestea, UE întinde covorul roșu noilor conducători de la Damasc și le promite miliarde. Acest lucru este inacceptabil.”.
Cu toate acestea, amenințarea nu se limitează la Siria. Creștinii sunt strămutați și în alte părți ale Orientului Mijlociu, parțial din motive islamiste și parțial prin confiscarea de terenuri motivată de considerente etnopolitice. În Cisiordania, coloniștii israelieni radicali îi alungă pe creștinii palestinieni din satele lor. Chiar și ultimul sat aproape în întregime creștin, Taybeh, este grav afectat. Preoții locali, precum Bashar Fawadleh, patriarhul latin Pierbattista Pizzaballa și Vaticanul, au condamnat în repetate rânduri și în cei mai fermi termeni violența crescândă, la fel cum a făcut-o și fostul prim-ministru israelian Naftali Bennett.
Protecția creștinilor din Orientul Mijlociu trebuie să fie prioritatea absolută și trebuie să devină o condiție nenegociabilă în politica noastră externă și de dezvoltare. Cei care persecută creștinii nu trebuie să fie curtați și finanțați de Bruxelles și Berlin.”
