Textul — intitulat oficial “Raport privind finanțarea dezvoltării – în perspectiva celei de-a patra Conferințe internaționale privind finanțarea dezvoltării de la Sevilla” — a solicitat, printre altele, ștergerea necondiționată a datoriilor țărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, acesta pleda pentru contribuții mai mari la ajutorul pentru dezvoltare din partea statelor membre ale UE, impozite globale pe avere și plăți de transfer pentru a atenua schimbările climatice în țările din emisfera sudică. Cea mai mare parte a acestor costuri ar fi revenit contribuabililor europeni – și, prin urmare, în special celor germani. Raportul nu a fost adoptat: grupul „Europe of Sovereign Nations” (ESN) a votat împotriva acestuia, alături de alte grupuri de centru-dreapta; în total, o majoritate de 340 de deputați europeni a respins Raportul de la Sevilla.
Deputații europeni ai AfD, dr. Marc Jongen și Tomasz Froelich, au prezentat, de asemenea, o contra-rezoluție care ar face din acordurile de readmisie cu țările de origine ale migranților o condiție prealabilă pentru orice fonduri suplimentare de dezvoltare. Moțiunea lor a primit 120 de voturi în plen.
Marc Jongen, coordonatorul ESN în cadrul Comisiei pentru dezvoltare și raportor alternativ pentru Raportul de la Sevilla, a explicat:
“Voturile AfD fac diferența! Doar datorită eforturilor noastre s-a obținut o majoritate împotriva Raportului de la Sevilla, împiedicând impunerea unor sarcini suplimentare asupra cetățenilor germani. În același timp, se transmite un semnal clar: politica de dezvoltare trebuie să se bazeze pe compromisuri. Fără readmisia migranților, nu ar mai trebui să curgă miliarde din Europa către țările din Lumea a Treia.”
Tomasz Froelich, coinițiator al contra-rezoluției, a adăugat:
“Din 1980, aproximativ două trilioane de dolari din fondurile de dezvoltare au fost acordate Africii subsahariene, o parte substanțială din aceștia fiind deturnată și dispărând în paradisuri fiscale. Având în vedere explozia demografică din Africa și situația noastră economică tensionată, a sosit momentul pentru o schimbare de paradigmă. Suedia și SUA demonstrează că se poate proceda altfel — UE trebuie să le urmeze exemplul.”
